În ajun de 8 martie, Ziua Internațională a Femeii, am discutat cu una dinte puținele doamne care activează în cadrul Direcției Situații Excepționale Cahul.

 Lucrul de pompier ori salvator înseamnă permanent risc, dăruire de sine și responsabilitate maximă, iar Mirelei Grosu i-a reușit să se încadreze într-un sistem complet bărbătesc, demonstrând că este loc și pentru doamne în cadrul DSE Cahul.

- Cum te-ai decis să devii salvatoare?

- Din start se creează așa o impresie că fetele nu au loc aici, dar pot sa spun ca a fost ceva de genul: de ce nu? Hai!. Deodată nici nu realizam că fac parte din domeniul acesta,este un domeniul mai aparte comparativ cu altele. Am făcut studiile în alt domeniu și nici nu am crezut că voi ajunge întru-un sistem militar.

- În ce domeniu ai făcut studiile?

- Am învățat Ingineria produselor alimentare și mă vedeam inginer la fabrică sau un inspector în domeniul alimentar. Biochimia era viața mea și nu vedeam nimic altceva.

- Care este atitudinea bărbaților față de tine, și în general față de doamnele care activează aici?

- În secția în care activez sunt singura femeie, celelalte doamne nu sunt implicate cum sunt implicată eu, la intervenții sau diferite activități. Atitudinea bărbaților deodată a fost: poftim? da cine e? da ce caută la noi? Până la urmă m-au primit în colectiv, eu le-am prins ritmul și ne înțelegem.

- Cât de greu este pentru femei sa activeze întru-un colectiv de bărbați?

- Nu este atât de greu. Este mai greu să te menții, sa le ții ritmul, trebuie să nu dai niciodată semne că ești neputincioasă, ca nu poți, iar când ești cot la cot cu ei - chiar nu e greu. Eu le-am spus colegilor că nu trebuie să mă compătimească, toată lumea lucrează cot la cot. Însuși eu nu vreau să fiu „privilegiată”, vreau să mă încadrez în toate activitățile.

- Ce e cel mai greu în acest serviciu?

- Până la moment nu am văzut un lucru greu care să presupună un efort mai mare. Mai sunt momente când trebuie să rămânem 24 de ore în serviciu. Nu am văzut un lucru greu care să îmi creeze impedimente.

- Ce ai vrea să faci pe viitor? Oamenii percep pompierii și salvatorii ca pe cei care sting focul și salvează vieți, te-ai vedea cu furtunul de apă în mână?

- Da. Eu am spus-o întotdeauna că sunt gata pentru noi activități care presupun și un pic mai mult de  risc. Sunt deschisă pentru orice. Vreau să mă implic, să cunosc toate laturile profesiei. Pe lângă lucrul de birou mai este și lucru în teren. Devotament curaj și sacrificiu – trebuie să fie și sacrificiu daca e necesar.

- Femeile de obicei caută un serviciu mai static, mai sigur din punct de vedere  a securității vieții. Tu de ce ai ales Direcția Situații Excepționale?

- Am conștientizat unde vin. Nu a fost un impediment, sunt predispusă la activități care presupun riscul. Poate un pic nu corespund stereotipurilor despre femei, dar asta e. Activitate mea de specialist include mai multe responsabilități. În primul rând desfășurăm controale la obiectivele economiei naționale pentru a diminua riscul apariției situaților excepționale. În cadrul școlilor lucrăm cu copii, verificăm primăriile și gradul lor de pregătire pentru situații excepționale. Efectuam o monitorizare la nivel de raion și cunoaștem care este situația ca în caz de situați excepționale să știm cu cine putem lucra.

În general, lucrul pe care îl facem cei care nu sunt încadrați nemijlocit în intervenții la incendii ori la descarcerări este mult mai important. Noi punem accent pe prevenție, prevenirea situațiilor excepționale. Oamenii simt lucrul pompierilor când văd autospecialele cum circulă cu girofarul prin oraș, nu e chiar așa. Noi zi de zi depunem eforturi ca colegii noștri din echipele de intervenție să nu aibă de lucru, să nu vedem mașini roșii care zboară cu girofarul aprins să stingă focul. Noi muncim ca colegii noștri să nu „intre în foc”, să poată seara să se întoarcă la familii. Este mult mai eficient să previi  o situație de risc decât să elimini consecințele acesteia.

- Cum familia a reacționat?  Părinții, prietenii, vecinii,ce au spus când ai devenit salvatoare?

- Cel mai sceptic a fost tatăl meu, dar toți spun ca mă caracterizează domeniu dat. Stereotipurile care persistă în societatea noastră, ele în continuare rămân în vigoare.  Sunt păreri împărțite. Au mai fost momente când mă întrebau ce caut acolo, dar in general toata lumea mă încurajează.

- Cât este de predispus serviciul pentru a activa aici și doamnele?

- Da, e locul unde pot și trebuie să lucreze femeile. Nu e un serviciu atât de greu cum se pare pe dinafară. Din câte am văzut și când am venit deodată nu am văzut o reticență față de partea feminină. Doar că am fost preîntâmpinată că e un domeniu aparte și presupune lucru mai mult decât 8 ore pe zi. Eu și la prietenele mele le spun sa vină la noi. Este loc și este nevoie de femei. Trebuie să fie armonia aceasta dintre genuri, femeia nu trebuie doar să stea la cratiță. Și femeile pot ține piept greutăților din serviciu, să dea performanță și randament, să stea umăr la umăr cu bărbații și să stingă focul sau să salveze oamenii.

- Mulțumim mult pentru discuție,

Pentru conformitate,

V. Hotnogu