Pe 6 iulie s-au împlinit 68 de ani de la al doilea val de deportări a populației Basarabiei, în acea zi sovieticii au deportat 11.293 de familii – 35.796 persoane, dintre care 9864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii.

7620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte acuzate de „colaborare cu fasciştii”, de „apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale”.

Operaţiune denumită conspirativ „IUG”/Sud s-a făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei germane şi româneşti, a membrilor partidelor politice, a gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”.

Hotărârea, care prevedea „deportarea în Kazahstan, Asia Centrală şi Siberia a 11.280 de familii cu 40.850 de oameni”, era însoţită de un act adiţional în care se specifica decizia Guvernului Sovietic ca „deportarea categoriilor menţionate să se facă pe vecie”, operaţiunea să înceapă pe 6 iulie 1949, ora 02,00, şi să se încheie pe 7 iulie 1949, ora 20,00.

Documente de arhiva indică participarea la desfăşurarea acestei operaţiuni a 4.496 de „lucrători operativi” ai Ministerului Securităţii de Stat al URSS, inclusiv aduşi din alte republici, 13.774 ofiţeri şi soldaţi şi a 4.705 activişti de partid din Moldova.

Au fost mobilizate 4069 autovehicule pentru asigurarea transportului intern a celor ce au fost ridicaţi şi au fost pregătite 30 de eşaloane, respectiv, 1573 de vagoane de vite în care basarabenii deportaţi au fost transportaţi în Siberia (Ţinutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni şi Tomsk) şi RSS Kazahă (regiunile Aktubinsk, Kazahstanul de Sud şi Jambul).

Acestor „deportaţi pe vecie” li s-au confiscat averile şi li s-a interzis să-şi ia cu ei bunuri materiale.

Printre aceste familii se enumeră și 5 familii, 24 de persoane din satul Manta raionul Cahul, iar în memoria acestor persoane, pe 6 iulie a fost dezvelit un monument cu o placă comemorativă pe care sunt înscrise numele tuturor celor care au fost „ridicați”.   

„Monumentul acesta este în memoria celor care au fost deportați de către regimul sovietic. Din localitate au fost deportați 24 de persoane, 5 familii, oameni înstăriți, persoane care au muncit, aveau o gospodărie și au fost deportați din aceasta cauză. Am convenit să facem o memoria acestor persoane, caci este un drept istoric. Acești oameni au avut de suferit din cauza regimului sovietic” ne-a declarat Constantin Olteanu, consilier local și inițiatorul edificării monumentului.

La ceremonia de dezvelire a monumentului au fost prezenți și rude ale deportaților. Domnul Fedosei Cîrnici n-ea povestit cu lacrimi în ochi despre soția s-a, minoră pe atunci, care a fost deportată împreună cu întreaga familie.

„Sistemul cela comunist de atunci a fost un sistem de batjocură. Omul care era gospodar, era cinstit, harnic nu era pe placul sistemului bolșevic pe care eu atunci l-am cunoscut, pe plac îi era proletarul. Am cunoscut oamenii care au fost deportați, soția mea era una dintre aceia. Era copil în acel timp. Erau atunci 2 mașini, de cărat marfă. Au venit în curte la ei noaptea, pe data de 6 iulie 1949, au intrat în ogradă câțiva soldați, cu automatele îndreptate spre ei i-au spus să iasă afară din casă și i-au „petrecut” ne-a comunicat domnul Cîrnici.

Totodată, domnul Cîrnici a menționat că cei deportați în noaptea de 6 iulie au revenit acasă după mai bine de 8 ani: „Nu au murit nici unul în pustiul cela a Kazahstanului. Când au venit aici, nu le dădea voie să trăiască pe hotar. Erau obligați să se stabilească cu 50 km de la hotarul cu România”. 

După tradiția creștină, monumentul a fost sfințit