Zilele acestea am primit o copie a deciziei Judecătoriei Cahul în cazul Ion Şişcanu contra lui Alexanr Jeliuc prin care cererea primului a fost respinsă de instanţă pe motiv că nu a fost respectată procedura.

Despre acest caz am scris nu o dată pe paginile ziuadeazi.md informând publicul despre precondiţiile şi derularea acestui proces.

In genere, procesul intentat de domnul Dr. Ion Şişcanu a stârnit interesul tuturor reprezentanţilor mass-media din oraş, mai ales că aceştia pot fi număraţi pe degete.

Interesul nostru a fost alimentat de faptul că aceasta, de când activează portalul nostru, este prima tentativă de a „închide gura” unei persoane care scrie şi, evident, astfel de manifestaţii ar pune în pericol libertatea de exprimare a întregii bresle jurnalistice din Cahul (în orice caz pentru cei care au libertate în exprimare).

Din start, menţionăm că condamnăm orice fel de acţiuni de intimidare ori presiuni asupra persoanelor care scriu (jurnalişti sau bloggeri) cu scopul de a le limita libertatea de exprimare astfel lezând drepturile cetăţenilor de a fi informaţi.

Procesul împotriva lui Jeliuc – aventură cu final prognozabil

Din start acest proces a fost unul straniu. Straniu, din punctul nostru de vedere, ca o persoană care ar îmbrăţişa valorile Liberale să meargă în instanţă, încercând astfel să submineze dreptul unei persoane la libera exprimare. Cu atât mai mult că pretinsul Liberal este o persoană publică: consilier orăşenesc, consilier raional, profesor universitar etc. etc.

Stranii au fost şi revendicările materiale expuse în cererea de chemare în judecată. Domnul Şişcanu solicita să îi fie achitate despăgubiri morale, la început, în sumă de 20 mii lei după care a micşorat suma în două – la 10 mii; şi achitarea cheltuielilor de judecată (taxa de stat, onorariul avocatului etc.) care estimativ ar ajunge la 3000 lei, având în vedere că serviciile unui avocat costa în jur de 2500 lei, iar Domnul Şişcanu era reprezentat de un avocat.

Stranie a fost atitudinea lui Alexandr Jeliuc, jurist cu acte în regulă, ştiind perfect procedura de examinare a astfel de cazuri şi că, din start, ar putea chiar la prima şedinţă să aducă un şir de argumente legale pentru a respinge cererea de chemare în judecată.

Dar nu a fost să fie….

Decizia judecătoriei Cahul vine ca o palmă foarte dureroasă pentru mult stimatul şi arhicunoscutul, în anumite cercuri, istoric Ion Şişcanu.

Mult mai dureros ar fi fost dacă acest proces continua. Partea reclamantă de la început a dat-o în bară indicând greşit adresa blogului unde a fost publicat articolul, nemaivorbind că în timpul procesului Alexandr Jeliuc făcea aluzii subtile privind autenticitatea semnăturii domnului Şişcanu de pe cererea de chemare în judecată.

În final avem ce avem. Unuia i se dă dreptate iar altui nu, aceasta este una dintre caracteristicile sistemului judecătoresc din întreaga lume. Cu toate acestea, o întrebarea rămâne deschisă: ce o să facă de acum în colo breasla istoricilor din Moldova care, potrivit lui Şişcanu, a fost profund jignită de Jeliuc?

Dacă te simţi defăimat de presă, nu uita să faci următoarele

Dacă un articol al unei publicaţii fie ea tipărită sau online vi se pare că vă lezează onoarea, demnitatea şi reprezintă o defăimare urmează, până a merge şi a căuta dreptate în instanţă, să fie urmată o simplă procedură prealabilă.

Astfel, Persoana care se consideră defăimată poate solicita, prin cerere prealabilă, autorului informaţiei şi /sau persoanei juridice care a răspândit-o rectificarea s-au dezminţirea informaţiei defăimătoare, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor şi compensarea prejudiciului cauzat (art. 15 alin. 1, Legea cu privire la libertatea de exprimare).

Totodată, Cererea prealabilă se depune în termen de 20 de zile de la data la care persoana a aflat sau trebuia să afle despre informaţia defăimătoare. Acesta este un termen de prescripţie. La împlinirea unui an din ziua defăimării, persoana nu poate solicita repunerea sa în termenul de depunere a cererii prealabile (art. 15 alin. 2, Legea cu privire la libertatea de exprimare).   

Acestea sunt principalele acţiuni, potrivit legislaţiei , care trebuiesc întreprinse până a ataca în instanţă un jurnalist, blogger ori publicaţie.

Dacă organul mass-media este unul imparţial şi din oarecare pricină a comis o eroare şi a publicat oarecare informaţii care v-au defăimat, acesta cu siguranţă va răspunde solicitărilor şi va oferi dreptul la replică ori va dezminţi informaţia.

O dată ce solicitantul primeşte răspuns pozitiv la cererea sa prealabilă şi tot una decide să meargă în instanţă, cu certitudine cererea-i va fi respinsă.

În lucrul de jurnalist factorul uman joacă un rol extrem de important. Toţi putem greşi, iar pentru aceasta nu neapărat să ceri dreptate în judecată, doar legislaţia naţională permite soluţionarea acestor mici neînţelegeri fără a apela la judecători. Juriştii ar trebui să cunoască...

Iar dacă tot sunteţi puşi pe picior de război şi vreţi neapărat să îi arătaţi cine e „Şăfu” la vre-un jurnalist, asiguraţi-vă că ceea ce faceţi este conform legii, luaţi un avocat care ar cunoaşte procedura şi Doamne Ajută!

Numai că trebuie să vă asumaţi anumite cheltuieli de procedură cum ar fi achitarea onorariului pentru avocat - în jur de 2500 lei, taxa de stat de 100 lei şi dacă solicitaţi şi despăgubiri morale - 3% din suma despăgubirilor solicitate.

Evident, dacă instanţa vă va da câştig de cauză, reclamatul va compensa toate aceste cheltuieli. Dar dacă nu? Şi chiar dacă va da, vedeţi statistica cazurilor câştigate împotriva mass-media la Curtea Supremă de Justiţie şi CEDO din ultimii ani... sunt foarte puţine.

În loc de Post Scriptum

Suntem conştienţi de posibilele reacţii ale unor persoane care vor condamna acest editorial şi vor sări în apărarea domnului Şişcanu: profesor cu renume.. cum îndrăzniţi.. etc. Înţelegem şi ne asumăm aceasta.

Nu am tolerat şi nu vom tolera niciodată atacurile la libertatea presei sau libertatea de exprimare, indiferent de rangul şi meritele celor care lansează aceste atacuri.  

Lucrăm în interesul cetăţeanului care are dreptul şi merită a fi la curent cu tot ce se întâmplă în localitatea sa, mai ales în situaţia de vacuum mediatic care era până nu demult. Evident că această muncă poate displace anumitor persoane, care preferă să activeze în umbră şi acceptă doar „zvonul” în calitate de mijloc de informare în masă.

Sperăm că nu am fost prea răi, iar dacă şi aşa – instanţa va face dreptate…

Vitalie Hotnogu

Ziuadeazi.md